Motivația

Bun găsit tuturor!

Nu mă pricep în ale „blogherismului”. Dar, pentru că în drumurile mele am nevoie și de cazări, mi s-a întâmplat de multe ori să mă păcălesc. Asta, în ciuda faptului că am citit părerile celor cazați acolo. Dar, multe comentarii sunt false, iar cele negative nu sunt acceptate de patroni. Așa că, am hotărât să deschid un site unde să spun ce m-a nemulțumit la pensiunile, hotelurile, hostelurile la care m-am cazat.

Asta nu înseamnă că sunt singurele unități unde m-am cazat, sau că peste tot sunt probleme. Am întâlnit și unități de cazare foarte bune. Chiar hosteluri, mai bune decât unele hoteluri. Nu mă cazez la unități scumpe, având nevoie doar de cazare și nu de alte servicii.

Puteți să vă spuneți și voi păsurile din locurile pe unde ați trecut. Puteți pune și întrebări. Dacă voi ști, vă voi răspunde pentru ca voi să luați hotărârea în cunoștință de cauză.

Cazări plăcute să aveți, oriunde ati merge!

Reclame
Articol reprezentativ

Pensiunea „Marcello”, Iași

Amplasată într-o zonă foarte îndepărtată, departe chiar și de mijloacele de transport, greu de găsit.

Dar, problemele sunt la camere. Prima remarcă a fost că au chei universale. O cheie, se potrivește în toate broaștele de la uși. Deci, lipsa siguranței atât pe timp de zi cât și pe timp de noapte. Camerele mizerabile. Iar la baie, nu este o cădiță la duș, apa curgând până în cameră. Nu este un suport pentru prosoape. Am folosit bara de la perdea. Chiuvetele sunt sparte. Mult zgomot din interiorul pensiunii. Cartierul e liniștit.

Bucătăria deși mare, este și ea de speriat. Mi-a pierit pofta de mâncare când am văzut mizeria. Am făcut o cafea și am fugit.

 

Hotel „Basarab”, București

Am vrut să evit hotelurile de lângă Gara de Nord, la care am citit comentarii negative.

Eram oricum „între două trenuri” iar acesta era potrivit ca locație, la prețul curent al pensiunilor.

Probleme:

Camerele nu foarte curate. Chiar spre jegos. Mici, cât să cuprindă patul și baia. Nu am avut loc de bagaje. Prosoapele, din material sintetic, nu absorb apa; inutilizabile.

Având camera la parter, am auzit toată noaptea o ușă care se trântea în mod regulat. Nu am putut să-mi dau seama dacă era de la restaurant sau de la intrarea principală. Deși este recepție 24/24, recepționerul a negat că ar fi auzit ceva (nici noaptea când l-am sesizat, nici dimineață).

Prețul, în aceste condiții, nu se justifică. Am stat în București în locuri centrale, curate, liniște și… mai ieftine.

Hotel „Moara cu Noroc”, Timișoara

Probabil cel mai ieftin loc de cazare din Timișoara.

Sincer, eu nu am înțeles ce este acolo.

Un cămin studențesc, transformat în unitate de cazare. Pe holuri mișună o „faună” bogată. Printre ei, turiști străini, cazați permanent în hotel. Afișează un aer de „sunt la mine acasă” și nu se jenează de nimic. Se pare că mai mulți intră acolo pentru restaurant, decât pentru cazare.

Multă gălăgie. Multă mizerie. Dezordine. Când am ajuns eu, recepționerul lipsea. A apărut o cameristă care abia a găsit de unde să ia cheia. S-a mirat că am poposit acolo. I-am spus că am rezervare și atunci s-a străduit să mă ajute. Geamul avea o plasă de țânțari dar atât de ruptă, încât cu toate eforturile mele nu am putut să o „cârpesc”. M-au bâzâit țânțarii, toată noaptea.

Pensiunea „La Pălăguța”, Baia Mare

Lasă impresia că este aproape de centrul vechi al orașului.

Probleme:

Izolația fonică nu există.

Garniturile geamurilor deja uzate, se simte curentul de aer.

Recepționerii beau în curtea interioară a pensiunii împreună cu turiștii mai tineri, veniți în grupuri, și nu își fac datoria. De acolo este zgomot toată noaptea. Iar toate geamurile camerelor dau spre curtea interioară.

Cei care fac oficiul de recepționer după plecarea proprietarilor, sunt turiștii mai vechi de o zi, treji din beție.

Micul dejun lasă de dorit.

Hotel „Orizont”, Suceava

Situat în imediata apropiere a stației de cale ferată (gară) Suceava (mai cunoscută ca Burdujeni), dar departe de orașul propriu-zis Suceava. Un bloc de garsoniere, transformat în hotel.

Probleme:

Observ că unitatea și-a schimbat deja numele de două ori de când am fost eu pe acolo. Dacă și-a schimbat și proprietarii, nu știu. Dar, dacă odată cu schimbarea numelui s-a făcut și o dezinfecție majoră, e bine. Altfel nu. Pentru că, în camere este un miros ca de hoit. Prima dată am crezut că mirosul vine de la baie. Ei bine, nu. Mirosul era din cameră și nu mi-am putut da seama de la ce este.

Multă gălăgie de la clienții  „cu ora” care sunt nemulțumiți de prestație.

Hotel „Pax”, Cluj

Amplasat în apropierea stației de cale ferată (gară).

Probleme:

Lipsa curățeniei, lipsa căldurii, lipsa liniștii, lipsa apei calde, lipsa… dar oare, are ceva? Da, are un miros pestilențial. Și un tarif la fel de mare ca cele mai curate pensiuni din oraș.

Hostel „PIT STOP HOSTEL”, Ploiești

Mai bine în gară, decât aici!

Multă gălăgie. Ușile nu au clanțe, nu au yale, nu se închid în nici un fel. Lipsa securității persoanei.

O singură baie în tot hostelul. De fapt, o încăpere cu țevi ruginite undeva în plafon, din care, din loc în loc, țâșnește apa. Scurgerea este înfundată, așa că mereu ești cu picioarele în apă, mai sus de glezne. Fără suport pentru haine și prosoape. Și dacă am spus „o singură baie”, înțelegeți că este la comun-mixt. La fel, un singur wc, dar în camera cu chiuvetele.

Am reușit să primesc o altă cameră la care -totuși- se închidea ușa. Mică, cât patul. Nu avea nici un cuier. După miezul nopții m-au trezit niște bătăi puternice în ușă și o voce de femeie care țipa întrebând cine i-a ocupat camera. În final, am înțeles că acea cameră era dintre cele care se închiriau prostituatelor când aveau „clienți”.

Hotel „Grandly”, Galați

Am făcut rezervarea, întrebând dacă nu sunt nunți pentru că era la sfârșit de săptămână. Mi s-a răspuns „nu”.

Am ajuns la miezul nopții. Surpriză dublă: era o nuntă, iar camera care mi-a fost dată era chiar în apropierea ușii de la restaurant. Hotelul era cam 5% ocupat. Am sesizat recepționerul, cerând schimbarea camerei. Mi-a răspuns: dacă ei ar închide ușa când ies la o țigară, nu s-ar auzi muzica. Toată noaptea am avut acest dialog. Camera nu mi-a fost schimbată. Dar cum să determini niște oameni beți, să închidă mereu o ușă?!! Nunta s-a terminat dimineață.

Pensiunea „Cărămida verde”, Craiova

Locație nouă, în principiu curat.

Problema:

Majoritatea celor cazați sunt muncitori. Fiind fără familii, seara au chef de „relaxare” și se plimbă între camere ca între vecinii de la țară. Coboară la bar, revin cu prieteni. Multă gălăgie.

Intrarea în pensiune este prin bar. Destul de neplăcut. Apoi, de acolo, pe o scară dosnica și destul de îngustă. Te poți aștepta la surprize neplăcute.

Nu este recepție noaptea, nu ai cui să reclami nimic.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑